ARRIVAL. Cum comunici cu necunoscutul?

Thrillerul SF „Primul Contact” / „Arrival” se lansează la cinema pe 11 noiembrie 2016, aducând din plin emoție, dramă, mister, adrenalină – toate, la cote SF.
Au aterizat! Nave spațiale misterioase sunt deja răspândite pe 12 meridiane de pe toate continentele. Dar de ce au venit? Ce intenții au? Iată ce are de elucidat Dr. Louise Banks (interpretată de Amy Adams), expertă în lingvistică, solicitată de autorități pentru a descifra limbajul extratereștrilor „intruși”. Termen: două zile. Miza: viața tuturor.
Dușmani sau prieteni? Război inter-planetar sau șansa de a cunoaște alte forme de inteligență? Succes sau condamnare? O planetă întreagă tremură în așteptarea veștilor. Va reuși oare Louise să traducă la timp limbajul invadatorilor extratereștri sau va “traduce” soarta umanității? Aflăm din 11 noiembrie, la cinema.

Sincer vorbind, pe mine m-au fascinat intotdeauna filmele, ca si cartile. Intotdeauna exista o interconexiune in mintea mea intre carte si film: filmul il privesc ca si cum as citi o carte printre imagini, iar cartile le citsc ca si cum literele insirate pe pagini se transforma intr-un film, in care personajele intra in actiune si imaginile prind viata. Uneori parca m-as vedea "in pielea" vreunui personaj sau as fi tentata sa comunic cu personajele din carte, sa le intuiesc gandurile si actiunile.

Toate acestea sunt doar vise in propria-mi imaginatie. Dar oare ce s-ar intampla daca chiar as putea trece ca printr-o oglinda sau printr-o perdea direct in lumea filmului sau a cartii respective? Oare ce s-ar intampla daca ar trebui sa ma pun "in pielea personajelor", si asta fara sa stiu subiectul cartii sau al filmului? Ar insemna sa imi construiesc propria strategie de actiune, sa imi scriu propriul scenariu dupa care sa imi joc propriul rol astfel incat totul sa mearga perfect.

Sa pornim de la filmul acesta abia iesit pe piata cinematografica. Oare cum m-as comporta daca m-as intalni cu niscaiva extraterestri aparuti ca din senin in preajma mea? Presupun ca mi-ar fi greu, aproape imposibil sa fug de ei atata vreme cat au o viteza de deplasare mai mare decat a mea. Plus ca s-ar putea sa am ghinionul sa fiu considerata potentiala victima si sa fiu atacata.

Ar trebui sa comunic cu ei. Intr-un fel... Dar cum? Imposibil de crezut din primul moment ca vreunul dintre noi ar sti limba celui din fata lui. Si totusi ar trebui stabilita o comunicare, fie si numai pentru a sti ce vor acesti nou-veniti. Cum e greu de invatat limbajul verbal, mai bine spus "sonor", in timp scurt, parca mai simplu ar fi sa o iau putin pe ocolite. M-as gandi ca as putea combina limbajul sonor cu un eventual limbaj luminos si cu "limbajul miscarilor", daca s-ar putea spune asa. As putea observa toate actiunile lor si felul de a comunica intre ei.As putea incerca cumva sa imi pastrez calmul si sa le transmit faptul ca nu imi este frica, ca nu trebuie sa am de ce sa imi fie frica si ca nici ei nu trebuie sa manifeste teama si agresivitate. Si asta pentru ca nici eu nu ma comport agresiv.

As putea incerca sa ma comport absolut normal; in acelasi timp as incerca sa fiu in permanenta cu ochii pe ei, observandu-le actiunile intr-un mod cat se poate de discret. Si asta in ideea ca ei intre ei ar trebui sa comunice cumva. Poate ca as putea face o legatura intre aparentul mod de comunicare intre ei si propriile lor actiuni, asa ca as putea face niste legaturi logice care sa imi permita sa ii inteleg si sa ii fac sa ma inteleaga.

Cred ca nu trebuie neaparat sa am o intalnire cu niscaiva extraterestri pentru a ma stradui sa ii inteleg pe altii si sa ma fac inteleasa si astfel sa pot comunica cu cei din jurul meu. Putem comunica usor si de la pamantean la pamantean, din orice colt al lumii am fi.
Articol  scris pentru SuperBlog 2016